Căutare RO
Închidere

Căutați pe site

Disparități în învățământul veterinar: un studiu comparativ între studenții din prima generație și cei din generația continuă în Germania

Deși învățământul universitar din Germania este fără taxe de școlarizare, nivelul de educație al părinților influențează decizia de a studia, precum și alegerea disciplinelor, și este legat de provocările cu care se confruntă studenții pe parcursul studiilor. Cu toate acestea, se cunosc puține despre aceste aspecte în medicina veterinară. În acest studiu, sunt examinate diferențele dintre studenții din prima generație (FGS) și studenții din generația continuă (CGS) în medicina veterinară, precum și provocările (intrarea la studii, situația financiară, preocupările legate de viitor), pentru a identifica orice nevoie de măsuri de sprijin.

Prin Alexandra Gloria Kracht, Marcus Georg Doherr și Katharina Charlotte Jensen* pe July 09, 2025

METODE: Rezultatele acestui studiu se bazează pe un sondaj care a fost deschis tuturor studenților veterinari germani în primăvara anului 2023.

REZULTATE: Au fost analizate răspunsurile a 1 525 de studenți (rata de răspuns 24%). O proporție considerabilă de studenți la medicină veterinară (40%) din Germania sunt FGS. Este mai probabil ca aceștia să își evalueze situația financiară ca fiind proastă (20%) sau foarte proastă (7%) decât CGS (proastă: 10%, foarte proastă: 3%). Chiar dacă FGS și CGS lucrează pentru a obține un venit pe lângă studiile lor în proporții similare (FGS: 71%; CGS: 67%), motivația este diferită: CGS sunt mai predispuși să lucreze pentru a câștiga bani în plus (CGS: 68%; FGS: 49%), iar FGS pentru că alte surse de venit sunt insuficiente (FGS: 34%; CGS: 12%). O proporție similară de FGS și CGS se gândește frecvent sau constant să renunțe la universitate (FGS: 10 %; CGS: 11 %). Cu toate acestea, în FSG acest lucru se datorează mai des unor motive financiare (FGS: 28 %, CGS: 16 %). Aproape toți studenții au o calificare de admitere la universitate bazată pe liceu (97%). Notele școlare finale ale CGS au fost în medie mai bune decât cele ale FGS. Mai mulți FGS decât CGS au urmat deja o formare profesională înainte de începerea studiilor (FGS: 47%, CGS: 30%).

DISCUȚIE: În concluzie, FGS și CGS diferă în ceea ce privește propriul lor mediu educațional și provocările financiare din învățământul veterinar. Prin urmare, este important să se creeze o conștientizare a provocărilor legate de mediul social al studenților veterinari. În plus, sunt necesare servicii de sprijin pentru a contracara provocările FGS (și CGS). Sunt necesare cercetări suplimentare privind asocierea dintre nivelul de educație al părinților și succesul academic și profesional în medicina veterinară.

Citiți mai multe AICI.