O căutare computerizată a literaturii publicate privind riscul de sinucidere și influențele asupra sinuciderii în rândul medicilor veterinari, cu comparație cu riscul și influențele în alte grupuri profesionale și în populația generală, a fost utilizată pentru a dezvolta o revizuire structurată. Chirurgii veterinari au un raport proporțional de mortalitate (PMR) pentru sinucidere de aproximativ patru ori mai mare decât cel al populației generale și de aproximativ două ori mai mare decât cel al altor profesii medicale. O interacțiune complexă a mecanismelor posibile poate apărea pe parcursul unei cariere veterinare pentru a crește riscul de sinucidere. Printre factorii posibili se numără caracteristicile persoanelor care intră în profesie, efectele negative din timpul formării universitare, factorii de stres legați de muncă, accesul facil la mijloace și cunoașterea acestora, stigmatizarea asociată cu bolile mintale, izolarea profesională și socială și abuzul de alcool sau de droguri (în principal medicamentele eliberate pe bază de rețetă, la care profesia are acces facil). Efectele contextuale, cum ar fi atitudinile față de moarte și eutanasie, formate prin implicarea de rutină a profesiei în eutanasierea animalelor de companie și sacrificarea animalelor de fermă, și “contagiunea” sinuciderii datorată expunerii directe sau indirecte la sinuciderea colegilor din cadrul acestei profesii mici sunt alte influențe posibile. Citiți mai multe AICI.
Prevenirea sinuciderii
Chirurgii veterinari și sinuciderea: O revizuire structurată a posibilelor influențe asupra riscului crescut
Se știe că chirurgii veterinari prezintă un risc mai mare de suicid în comparație cu populația generală. Au existat multe speculații cu privire la posibilele mecanisme care stau la baza riscului crescut de suicid în această profesie, dar puține cercetări empirice.
